AFARĂ DIN CĂMARA DE NUNTĂ A LUI HRISTOS-MEDITAȚIE ÎN SFÂNTA ȘI MAREA MARȚI

        

În Marțea Mare din Săptămâna Patimilor Domnului, Sfinții Părinți au rânduit să se citească Pilda celor zece fecioare. Această pildă ne prezintă zece fecioare, cinci "înțelepte" și cinci "neînțelepte", care se pregătesc pentru nuntă. În Noul Testament, întâlnirea cu Hristos este asemănată unei nunti. Hristos se numește pe sine "mire", iar Apostolii poartă numele de "prietenii mirelui". Mireasa lui Hristos este Biserica.
 

În această pildă, Împărăția cerurilor este asemănată cu zece fecioare, care luându-și candelele, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Menționăm că la evrei exista  obiceiul  ca  la  căsătorie, mirele să meargă în casa miresei, unde era așteptat de ea și de prietenele ei. De aici se pleca spre casa mirelui, iar acolo se organiza ospățul de nuntă.
 

Astfel, prin cuvintele "fecioarele au  ieșit în întâmpinarea mirelui", nu  trebuie  să  înțelegem că fecioarele au ieșit pe stradă, ci doar din încăperea unde se aflau, în mod firesc alături de mireasa, așteptându-l pe mire.
 

Mirele întârzie, iar fecioarele adorm. La miezul nopții, se vestește  sosirea  lui. Fecioarele se trezesc să-l întâmpine. Untdelemnul din candelele celor  nebune este  pe  sfârșite. Fecioarele "neînțelepte" (nebune) vor cere celor înțelepte să le împrumute dintr-al lor. Acestea nu vor, pe motiv ca și candelele lor se pot stinge prin acest împrumut. Astfel, fecioarele nebune merg să cumpere untdelemn. În timp ce ele lipsesc, sosește mirele. 

Acesta intră la nuntă împreună  cu fecioarele "care  erau  gata  de  nuntă" și ușa se închide. Vor ajunge și fecioarele nebune, dar vor găsi ușa închisă. Vor striga: "Doamne, Doamne, deschide-ne noua". Mirele  le  răspunde: "Adevărat  zic  vouă: Nu  vă  cunosc pe  voi". Părintele  Constantin Galeriu, cercetând originalul grecesc al Noului Testament a găsit interpretarea: "Nu  recunosc chipul meu in voi", deci chipul nostru autentic este in Hristos. Pilda se încheie cu aceste cuvinte: "Privegheați și vă rugați, că nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului".
 

Hristos a dorit ca prin această pildă să ne descopere importanța pregătirii în vederea judecății de apoi. Candelele aprinse  simbolizează faptele bune, care trebuie să ardă  până  la  sfârșitul  lumii, adică până la sfârșitul fiecăruia sau până la Parusie. Flacăra  este  alimentată  de  untdelemn. Prin untdelemn, înțelegem credința. Ea nu se poate împrumuta altora, fiind un dar strict personal. 

Sfântul Serafim de Sarov susține că lămpile goale simbolizează absența darurilor Sfântului Duh din inima lor. Lumina lor s-a stins din cauza lipsei unei credințe puternice, care sa se manifeste prin fapte bune. Fecioarele nebune, fără să fi făcut un rău aproapelui, au păcătuit pentru că nu s-au îngrijit de lumina din suflete. Nu exista osândă mai grea decât aceea de a-I rămâne necunoscut lui Hristos.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune ca somnul reprezintă moartea, iar strigarea de la miezul nopții, "Iată, mirele vine", reprezintă  trâmbița   arhanghelului  (I Tesaloniceni 4, 16) prin care  suntem chemați la judecată.
 

În nașterea duhovnicească, mai întâi murim și mai târziu ne bucurăm de unirea cu Mirele Hristos ("Ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, asa să umblăm și noi întru înnoirea vieții" - Romani 6, 4). Viețuirea duhovnicească este diferită de viețuirea lumească. De aceea, viata duhovnicească nu începe cu nunta, ci cu moartea.
 

Intrarea în Împărăția lui Dumnezeu este asemenea unei nunti. Pentru acest lucru, Hristos vine ca Mire la Judecata de apoi .
 

Pilda celor zece fecioare este un îndemn la o neîncetată priveghere: "De aceea și voi fiți gata, ca în ceasul în care nu gândiți Fiul Omului va veni".

 

Cuvintele „Nu vă cunosc pe voi” ne arată nouă cel mai dureros adevăr al acestei lumi: nu-l putem cunoaşte pe Dumnezeu, dacă nu-L căutăm în ochii și mâinile săracilor.

SURSA:
Adrian Cocoșilă