Veniţi, iubitorilor de mucenici, să cinstim florile cele înţelegătoare ale credinţei, mărgăritarele Domnului, pe sfinţii români ai temniţelor comuniste, pe cei ce şi după moarte sunt prigoniţi şi defăimaţi. Amintirea voastră şi acum îi arde pe conducătorii din umbră ai acestei lumi şi pe slugile lor prealaşe, vădindu-le întunericul faptelor. Pentru aceea până în sfârşit vă vor acoperi cu minciuni şi uitare, dar Dumnezeu mai strălucit vă va descoperi.
În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea sfinţilor mucenici ce au pătimit în temniţele comuniste din România.
Aceşti sfinţi mucenici s-au săvârşit în
temniţele comuniste din România între anii 1945-1964, fiind chinuiţi în
multe feluri: cu foame, cu frig, cu bătăi, cu teroare continuă, cu
insulte şi umiliri nenumărate şi cu multe alte chinuri scornite de
diavol şi slugile lui pentru a le înfrânge credinţa şi a-i compromite.
Unii de pe urma grelelor pătimiri s-au îmbolnăvit, îndoindu-li-se
chinurile deoarece asistenţa medicală era condiţionată de compromitere.
Aceştia pe care îi cinstim astăzi ca şi
sfinţi sunt aceia dintre zecile şi sutele de mii de purtători de zeghe
din România comunistă care au murit cu nădejdea vieţii veşnice şi
mărturisind dreapta credinţă, indiferent de culoarea politică, motivul
arestării sau viaţa pe care au dus-o înainte. Căci suferinţa îndurată în
închisori, în lagăre de muncă forţată, în anchete sau în marea
închisoare care a devenit România după 1945, i-a înţelepţit, făcându-i
să înţeleagă rostul lor în mijlocul acestei suferinţe: ispăşirea
păcatelor proprii şi ale neamului întreg.
A fost o generaţie de jertfă
pe altarul acestui neam. De aceea amintirea lor mult înflăcărează
inimile noastre spre păzirea neştirbită a rânduielilor strămoşeşti:
credinţa şi dragostea de neam. Ei sunt sufletul şi cetatea neamului
nostru. Căci prin jertfa lor şi a altora mai dinainte asemenea lor a
dăinuit neamul nostru în istorie păstrându-se în valorile credinţei. Şi
nădăjduim să se păstreze şi de acum înainte, cu rugăciunile lor, până la
Învierea cea de obşte.
Dintre cei pe care îi cinstim astăzi unii
au murit în închisori, în lagăre, în anchete, la securitate, alţii
ucişi mişeleşte sau executaţi pe întregul cuprins al ţării. Majoritatea
au fost îngropaţi în gropi comune, în locuri necunoscute, sfinţind
întreg pământul ţării. Cele mai mari şi mai cunoscute centre de
exterminare sunt: Aiud, Gherla, Jilava, Piteşti, Târgu Ocna, Canalul,
Delta Dunării, Sighet, Mislea, Miercurea Ciuc.
Sfinţii mucenici au luptat cu comunismul
şi cu cei ce l-au condus din umbră. Aceştia căutau să distrugă aşezarea
şi vechile rânduieli creştine ale ţării. Mucenicii şi-au dat trupurile
lor morţii, dar cu sufletul au rămas biruitori, nefăcând nici un
compromis. Ei sunt stâlpii şi temelia credinţei şi ai neamului; stele şi
făclii purtătoare de lumină în întunericul acestui veac pierzător.
Lupta împotriva comunismului a început la
noi în ţară în 1919, la Iaşi. Au căzut în această luptă sfinţindu-se
sute de martiri înainte de anul 1945. Pe toţi aceştia îi numărăm în
ceata sfinţilor de astăzi.
Prin rânduiala lui Dumnezeu unii mucenici
au ieşit vii din temniţe în 1964 continuându-şi viaţa în sfinţenie,
fiind prigoniţi şi umiliţi până la sfârşitul vieţii: Pr. Gheorghe
Calciu, Pr. Ilie Lăcătuşu, Pr. Dimitrie Bejan, Virgil Maxim, Ioan
Ianolide, Pr. Marcu, Pr. Ioan Negruţiu, Dumitru Bordeianu şi mulţi
alţii. Şi pe ei îi cinstim astăzi împreună cu fraţii lor ce s-au
săvârşit în temniţe.
Dintre miile de sfinţi unii au fost
ţărani, alţii intelectuali; unii militari, alţii muncitori; unii
studenţi, iar alţii preoţi şi monahi; şi pe scurt să zicem: au fost din
toate categoriile sociale şi de toate vârstele. Au fost şi femei multe,
soţii şi mame îndurerate şi chiar copiii.
S-a ales această zi de prăznuire deoarece
la această dată, în anul 1948, s-a dezlănţuit cea mai cumplită prigoană
împotriva suflării româneşti. Mii şi zeci de mii de oameni au fost
ridicaţi în noaptea de 14 spre 15 mai. De aceea s-a socotit ca fiind
potrivită această zi ca simbol al pătimirii neamului românesc în veacul
al 20-lea.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu