Ceea ce va semăna omul, aceea va și secera. (Galateni 6, 7)
Ce semăna semănătorul despre care citim în Evanghelie? Semăna o sămânță bună, vie, nemuritoare, iar roada pe care o aducea pe pământ era una binecuvântată, chemată să dăinuiască și în viața veșnică.
Fiecare om seamănă ceva. Cuvintele pe care le rostește, faptele pe care le face sunt semințe răspândite zilnic, care nu se pierd fără urme. Ele ajung să încolțească, să crească și să se coacă până la seceriș, când recolta va fi culeasă și trecută în hambarul ceresc, iar iarba cea rea și neghina aruncate în foc.
Dar oamenilor nu le prea pasă de aceasta; seamănă răul cu pumnul, fără să se gândească la recoltă, sau închipuindu-și că din ceea ce au semănat va crește și va rodi în cele din urmă binele. Dar ochiul lui Dumnezeu vede tot, iar cuvântul Său ne avertizează:
„Nu vă amăgiți; Dumnezeu nu Se lasă batjocorit, căci ce va semăna omul, aceea va și secera. Cel ce seamănă în propriul său trup, din trup va secera stricăciune, dar cel ce seamănă în Duhul, din Duhul va secera viață veșnică“ (cf. Galateni 6, 7-8).
„Pentru că ei au semănat vânt, vor culege furtună” (Osea 8, 7).
Vei isca și tu o furtună, bietul meu frate, dacă vei semăna acum semințele păcatului si ale stricăciunii.
Și cum aș putea apăra de furtună capul tău, rămas de izbeliște? Grâul va ajunge în hambar; tu însă unde vei fi atunci?
Sămânța cea bună este cuvântul lui Dumnezeu. Începe să-l primesti în sufletul tău în care au crescut pălămida și mărăcini. El va putea să-ti desțelenească sufletul, dacă va patrunde acolo, îl va aduce la o viață nouă, va face sa rodească în el “mai întâi pai, apoi spic, apoi grâu deplin“. (Marcu4,28).http://www.razbointrucuvant.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu