“Credinciosii nu au nevoie de savanti acum, au nevoie de oameni de sfinti, de traitori, de oameni care sa atraga harul, puterea lui Dumnezeu peste noi! Noi nu mai avem indrazneala, forta rugaciunii, curatenia sufleteasca si nevinovatia copiilor care sa mearga la Dumnezeu… Copiii sunt decimati, nu mai sunt”(Părintele Justin Pârvu).
A două duminică după pogorârea Duhului Sfânt este închinată cinstirii sfinţilor români, sfinților pe care neamul acesta, pe care pământul acesta i-a dat.
Dacă duminica trecută i-am cinstit pe toţi sfinţii, fără deosebire de neam, astăzi îi sărbătorim pe sfinţii noştri, cum am spune.
Ce bucurie pentru neamul romanesc ca are in cer si mijlocitori iesiti din mijlocul lui. Sigur ca sfintii se roaga si pentru toata lumea, dar Dumnezeu ii face mai indrazneti pentru neamul lor, caci sfintii fac ce ii indeamna Duhul Sfant care se odihneste in ei. De ce? Pentru ca exista si o mantuire ca neam.
Asadar, sfintii fiecarui neam se roaga pentru toata lumea, dar Dumnezeu le ingaduie sa o faca cu prioritate pentru poporul lor. Caci la Judecata de obste care urmeaza judecatii particulare a fiecarui suflet dupa moarte vor fi judecate si popoarele ca intreg, cu sanse diferentiate de raspuns bun. Din mijlocul fiecarui popor se ridica rugaciunile multora, dar desigur ca sfintii fiecarui neam se fac mai auziti.
Deci, avem un inger care se va lupta pentru mantuirea noastra ca neam. Si noi avem responsabilitati si pentru ce face neamul romanesc in economia mantuirii tuturor neamurilor, caci am votat, in zilele noastre, ale votului universal cu care ne-a amagit masoneria mondiala, cu anumiti lideri, iar in trecut sprijineau pe alte cai decat votul, ajungerea la putere a unor persoane care au facut bine sau rau pentru mantuirea neamului, de exemplu sprijinirea avorturilor sau a homosexualitatii, sau intregii omeniri, de exemplu prin provocarea unor razboaie etc.
Un nor este insa pe cerul sarbatoririi Sfintilor Romani: nu vrem sa-i recunoastem pe toti si cum vom mai indrazni sa zicem „pentru rugaciunile sfintilor Tai, Doamne, miluieste-ne pe noi”?!
Sfinţii noştri români ne-au iubit şi ne iubesc ca pe propriile lor rudenii. Ne-au iubit în vremuri crâncene, în vremuri foarte grele, căci poporul nostru român nu a fost niciodată lipsit de aceste necazuri.
Poporul nostru român, fiind la graniţă, la intersecţia atâtor influențe şi puteri străine, nu a avut parte de linişte niciodată.
Și, în aceste vremuri, oamenii aceştia dintre noi, oamenii aceştia ca noi s-au sfinţit iubindu-i pe cei de lângă ei și pe noi, după ei, ca pe propriile lor rudenii.
Aceşti sfinţi ne îndeamnă să nu ne pierdem demnitatea,să nu ne rușinăm cu părinţii noştri care sunt de la ţară, sau cu bunicii noştri care au fost ţărani şi n-au avut carte sau cine ştie ce acuză li se mai aduce.
Aceşti sfinţi vin astăzi să ne aducă aminte că ei sunt fii ai aceluiaşi neam ca şi noi, că ei sunt rudeniile noastre și că aşteaptă de la noi aceeaşi legătură pe care ei au împlinit-o.
Aşteaptă de la noi să ne rugăm lor cu aceeaşi familiaritate cu care ei s-au rugat pentru noi. Aşteaptă de la noi să se aprindă în noi dorul acela de a fi mai repede împreună cu ei.
Aşteaptă de la noi, într-un cuvânt, să ne trezim, să ne aducem aminte cine suntem.
http://www.razbointrucuvant.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu