13-14 MAI -PRIVEGHERE ÎN CINSTEA SFINȚILOR ÎNCHISORILOR

Sunteți cu toții așteptați la Aiud, în noaptea de 13 spre 14 mai, pentru a priveghea în cinstea Sfinților închisorilor și pentru însănătoșirea grabnică a Părintelui nostru Justin. Va avea loc și o procesiune cu sfintele moaște.

Această zi a fost aleasă de Părintele Justin ca praznic al Sfinților închisorilor, întrucât în noaptea dintre 14 și 15 mai 1948 au fost arestați în masă majoritatea celor ce s-au sfințit în închisorile comuniste.

 SFINȚII ÎNCHISORILOR

Sub această denumire, de câțiva ani s-a încetățenit a-i recunoaște pe cei ce au pătimit în închisorile comuniste în sec. al XX-lea, dar și în timpul regimului antonescian și al dictaturii de sub Carol al II-lea. 

Sub regimurile tiranice au fost întotdeauna oameni care prin propria jertfa au ajuns mucenici și mărturisitori. Datele statistice, atât cât au fost dezvăluite – căci de comunism și de securitate nu am scăpat nici după 1989 – arată ca între 80-90% dintre cei închiși de comuniști au fost legionari.

Corneliu Zelea Codreanu și cei cei dimpreună cu dânsul au înființat Mișcarea legionară în 24 iunie 1927, de ziua Nașterii Sf. Ioan Botezătorul.

Mișcarea Legionară a pornit de la Icoană și de la Altar, pentru ca în biserica închisorii – fosta mănăstire – Văcărești o icoană a Sf. Arhanghel Mihail i-a impresionat pe CZC, Ion Mota, Tudose Popescu, Ilie Gărneața, Radu Mironovici și Corneliu Georgescu, căci le-a descoperit pe cel ce i-a trădat. Pe Sf. Arh. Mihail din aceasta icoană îl simțeau viu si el le va deveni ocrotitor.

Noi știm că cine se aseamănă se adună. Semeni cu Dumnezeu în aceasta viața, vei fi cu El dincolo. Asemănarea cu Dumnezeu ca picătura și oceanul, ca steaua și soarele se face prin virtuți, adică fapte bune având ca temelie dreapta credință, după cum foarte limpede afirmă Sfinții Părinți (Anastasie – patriarhul Antiohiei si Kiril – patr. Alexandriei) la întrebarea ”- Ce este creștinul? – Cel care întru Dumnezeu viețuiește și cu buna credință și cu buna dragoste petrece.”

La icoana Sf. Arh. Mihail se făcea de gardă continuu, adică priveghere cu candela aprinsă și rugăciune.

Chiar salutul legionar – cu mâna dreaptă ridicată de lângă corp, la inimă, apoi întinsă până la nivelul ochilor – exprimă înălțarea omului din cele pământești la cele cerești, mai precis, a întregului neam românesc la „linia Bisericii”, căci după cum spunea Căpitanul CZC, „țelul final, sensul ultim al neamului este învierea”. Învierea în numele Mântuitorului Iisus Hristos. 

Creația, cultura sunt doar mijloacele pentru aceasta, nu scop în sine. Sunt mijloace pentru aceasta înviere. Dar cultura este rodul capacităților și dispozițiilor pe care Dumnezeu le-a pus neamului nostru.

Pentru aceasta purtam toată răspunderea. Va veni o vreme în care neamurile pământului se vor întrece pentru acestă ultimă înviere; toate neamurile, cu toți regii pe care i-au avut. Atunci se va da fiecărui popor locul hotărât înaintea Tronului lui Dumnezeu. Această clipă covârșitoare, acestă înviere din morți, este cel mai înalt și mai strălucit țel spre care se poate pregăti o națiune”. (extras din cartea „Pentru legionari”).

 Din 1927 pana în 1940 deja sunt 500 de martiri legionari.

Urmează prigoana împotriva lor din partea generalului I. Antonescu, apoi comunismul cu lagăre, închisori, mine, „adevărate mănăstiri”, prin trăirea celor închiși, după cum spunea Părintele Justin Pârvu.

Este adevărat ca în rândul sfinților din închisori sunt și care n-au făcut parte din Mișcarea Legionară, precum ar fi ieroschimonahul Daniil de Rarău (Sandu Tudor), marele filosof Mircea Vulcănescu, Arhi. Gherasim Iscu, Părintele Ioan Iovan de la mănăstirea Recea și alții.

La cei mai multi nu li s-au indentificat nici mormintele – prin grija Securității de a șterge urmele – dar la unii li s-au descoperit având chiar sfinte moaște, cum ar fi:

- Căpitanul Corneliu Z. Codreanu, dezgropat la sfârșitul lui noiembrie 1940 la Jilava, mărturisește Vasile Posteuca în „Dezgroparea Căpitanului”, Madrid, 1977 și revista Permanente, apr. 2005.

După ce s-au turnat 15 damigene de vitriol peste trupurile celor 14 martiri (de la pădurea Tâncăbești – lângă București) au fost îngropați într-o groapă comună acoperită de o placă de beton de 30 de tone, la Jilava. 

După 2 ani de la martiriu – în 1940 – au fost dezgropați și: „Însuși trupul Căpitanului e parcă astăzi trecut din viață. Pieptul e bombat, de parcă ar vrea să iasă din haină, iar sub pielea albă se deslușesc bine de tot venele cu sânge roz. E cu adevărat o minune. 

Căpitanul n-a putrezit. Pe când celelalte trupuri sunt prăbușite, al lui e întreg, neintrat în descompunere. Jumătatea de față care n-a fost atinsă de țărână e albă și luminoasă. Ca de om viu. 

Privim la el cutremurați. Da! Căpitanul a fost un sfânt. El nu a putrezit și nu va putrezi. Am credința nestrămutată că așa se va păstra și de acum încolo în mormântul de la Casa Verde…” Comuniștii i-au luat sf. moaște și le-au îngropat într-un cimitir din București, nu se știe unde.

- Preotul Ilie Lăcătușu – cu sfinte moaște întregi, făcător de minuni, tămăduitor și cu mireasmă de mir. A făcut și el parte din Mișcarea Legionară. A trecut la cel veșnice în 22 iulie 1983.

- sfintele moaște descoperite la Râpa Robilor – Aiud – cu putere tămăduitoare de boli nevindecabile de doctori, cu putere izgonitoare de diavoli și de patimi sufletești și trupești. Unele au izvorât mir la Iași, în timpul unor conferințe împotriva ecumenismului și a cipurilor. Acestea sunt argumente clare ale sfințeniei lor.http://apologeticum.wordpress.com