ÎNTÂMPLĂRI MINUNATE CU PĂRINTELE PAISIE ( II )

IZBĂVIRE DIN ACCIDENT

Povestirea unui preot evlavios care studiază în Tesalonic: “Mai demult a venit la mine un tânăr care mi-a spus: – Părinte, ieri am fost gata să mor, dar Dumnezeu m-a izbăvit. Aşa cum mergeam cu motocicleta cu viteza mare, deodată m-am izbit de o mașină și am fost aruncat departe de acel loc. Dar în acea clipă, am văzut un monah bătrân care m-a apucat de mâna dreaptă și astfel n-am pățit nimic. Atunci i-am arătat câteva icoane de sfinți și fotografii cu părinți duhovnicești contemporani. De îndată ce a văzut fotografia Starețului Paisie, a strigat emoționat: - Acesta a fost! După câteva zile a venit din nou acel tânăr și mi-a spus că în buzunarul de la mâneca dreaptă a canadienei ce o purta (exact în acel loc de unde Stareţul l-a apucat), a găsit două iconiţe, una cu Mântuitorul și cealaltă cu Starețul Paisie, pe care le pusese mama lui pe ascuns.”

 

  

ÎNVIERI DUHOVNICEŞTI

Cele mai multe şi cele mai mari minuni ale Stareţului au fost învierile duhovniceşti. Foarte mulţi oameni nepăsători în ce priveşte viaţa duhovnicească, atei convinşi, oameni fără nici o îngrădire morală au înviat duhovniceşte, au început cu multă râvnă o viață după Dumnezeu, fie în urma unei apariții a Staretului de după moartea acestuia în somn sau aievea, fie, cel mai adesea, în urma citirii unei cărți de-a Starețului. Unii dintre aceștia au intrat chiar în viața monahală.

 Un tânăr oarecare trăia în nepăsare și în păcat. Nu întâmplător i-au căzut în mână “Epistolele” Starețului și citindu-le a fost cutremurat. De atunci și-a schimbat cu totul viața și își dorește să devină monah. “Cu sase ani în urmă, povestea un tânăr oarecare, eram anarhist. Purtam cercei și consumam droguri. Un prieten de-al meu mi-a dat o carte de-a Părintelui Paisie. Am început s-o răsfoiesc din curiozitate și fiindcă mi-a stârnit interesul, am citit-o într-o noapte. De atunci viața mea s-a schimbat.”

Domnul Gheorghe Nicolau din Atena mărturisește: “Într-o duminică din luna octombrie a anului 1996 am mers împreună cu un prieten de-al meu la Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul de la Karea ca să participam la Sfânta Liturghie. Voiam să fac parastasul de un an al mamei mele. Era pentru prima data când mergeam la biserica după mulți ani de zile. Când s-a terminat Sfânta Liturghie am mers la pangarul mănăstirii, unde am văzut o carte a Părintelui Paisie. În acea clipă inima mea a tresărit.

Îndată am cumpărat acea carte și întorcându-mă acasă, prima mea grijă a fost să o citesc. În clipa când citeam poezia ce era scrisă pe spatele fotografiei, pe care Starețul o trimisese mamei sale îndată după calugăria sa, ceva s-a schimbat înlăuntrul meu. Am început să plâng cu suspine, inima mi s-a înmuiat și printre lacrimi spuneam: Dumnezeul meu, ajuta-mă și pe mine ca pentru rugăciunile Sfântului Stareț Paisie, să devin monah!.

 Nu ma gândisem mai dinainte la aceasta, ci cuvintele au ieșit singure. Lucrul minunat este că acum, după șase ani de la acea întâmplare, mă pregătesc să devin monah.  

În timp ce citeam cartea, am pierdut pentru câteva secunde noțiunea timpului și a spațiului și l-am văzut pe Sfântul Stareț Paisie tinând-o de mână pe mama mea. Atunci m-am cutremurat, pentru că ceea ce vedeam mi se părea a fi realitate.

 Aceasta am povestit-o unui sțareț îmbunătățit care mi-a spus că aceasta fusese o vedenie adevărată, iar nu o nălucire diavolească.

După aceea am început să merg la biserică în fiecare duminică și în sărbători. Cu puțin înainte de Crăciunul anului 1996, când m-am mărturisit pentru prima dată în viața mea, am simțit o bucurie negrăită. Niciodată nu mai simțisem o bucurie atât de mare. Numai Hristos poate aduce pacea în suflet.

În luna mai a anului 2002 m-am învrednicit s mă închin la Panaguda. În timpul cât am stat acolo, am simțit în repetate rânduri o mireasmă negrăită.”

 

    

FULARUL STAREȚULUI VINDECĂ BOALA DE CANCER

Doamna Filita din Volos mărturisește: “Mă aflam într-o situație dificilă, pentru că nu o puteam ajuta și liniști pe sora mea, care căzuse în deznădejde când aflase în urma analizelor făcute că are cancer la sân. Atunci am cerut cu evlavie de la prietena mea mult prețioasa ei moștenire, fularul cuviosului Stareț Paisie. Ținându-l strâns la piept, cu mâinile tremurânde și cu inima bătând cu putere, am alergat și l-am așezat în brațele celei suferinde. Iar aceea, cu lacrimi în ochi, a mers în fața icoanelor și s-a rugat. I-am urât însănătoșire grabnică și am înapoiat fularul prietenei mele. După patru-cinci zile sora mea a făcut din nou analize, dar, o, minune!, chistul de la sân dispăruse. Slăvit să fie numele Starețului Paisie!

VINDECAREA UNEI DEMONIZATE

Într-o dimineață de decembrie a anului 1996, la pangarul mănăstirii de la Suroti se aflau maica responsabilă, doi soți împreună cu copilul și cu tatăl lor, doua femei de vârstă mijlocie și un bărbat tânăr. Deodată s-a auzit un strigăt puternic. Una dintre femeile de vârstă mijlocie, care era destul de voinică, tocmai căzuse la pământ și începuse să se lovească, să urle sălbatic și să-și miște repede capul într-o parte și alta.

Priveliștea era îngrozitoare. Femeia cu copilul au ieșit afară, iar ceilalți s-au apropiat de ea ca s-o ajute. Mugea, gâfâia și spunea cu o voce bărbătească, sălbatică și amenințătoare:

“Am să vă arăt eu vouă, ăstora care nu credeți, am să vă arăt eu… Încă puțin și am să vă pun la toți 666 pe mână…O să vă închinați cu toții mie…Ticăloșilor, imbecililor…” și alte ocări. Apoi a început să scuipe și spunea înfricoșată: “Paisie, mă arzi, vrei să mă trimiți înapoi în tartar… Și această femeie nenorocită numai pe la mănăstiri mă duce… De ce o ajuți? Mă arzi, mă arzi!”

 Urla și se lovea atât de tare, încât toți credeau că își va sparge capul. Era lucru vădit ca o chinuia diavolul. “Aaa…Aaa…“, striga iarăși. “Uite, a venit și Maria acum…Mă arzi, Paisie!” și strigând acestea, ramase nemișcată, de parcă ar fi leșinat. Cei care erau de față s-au apropiat pentru a o ajuta, iar femeile au acoperit-o cu hainele ei.

După aceasta au ridicat-o în picioare. Atunci femeia și-a deschis ochii și a început să plângă liniștit, iar din adâncurile inimii ei s-au revărsat aceste cuvinte: “Îți multumesc, Gheronda… Îți multumesc, Dumnezeul meu!” Și repeta aceste cuvinte cu multă recunoștință.

Apoi s-a ridicat, a mers înaintea icoanei lui Hristos și a Maicii Sale și a început să se roage cu suspine negrăite: “Dumnezeul meu…Dumnezeul meu…Cum de m-ai primit pe mine, nevrednica? Îți multumesc, Gheronda…Nu meritam, Dumnezeul meu, un astfel de ajutor.” Toată această priveliște era deosebit de mișcătoare. Apoi au salutat-o pe maica de la pangar si au plecat.

Această femeie care s-a izbăvit de diavol a povestit că în noaptea de dinaintea venirii ei la mănăstire l-a văzut pe Starețul Paisie care i-a spus: “Vino la mormântul meu și te voi face bine.” A doua zi a venit la mănăstire și după ce s-a închinat la mormântul Starețului a venit la pangar, unde s-au petrecut cele descrise mai sus.

 

   

DĂRUIEȘTE VEDEREA

Doamna Larisa Nicolaevna Maslova, medic din Moscova, mărturisește: “Am avut un accident în urmă căruia ochiul meu stâng se primejduia să-și piardă lumina. Am fost dusă la Spitalul General din Moscova, dar acolo saloanele erau pline, de aceea m-au așezat în holul spitalului. În acea noapte nu am putut dormi și fiindcă eram cuprinsă de întristare, am început să mă rog. Către dimineață, în timp ce mă aflam între somn și veghe, mi-a apărut Batiușca Paisie. L-am recunoscut, căci citisem o carte despre viața lui. Mi-a acoperit capul cu un prosop mic, după care a dispărut. În acea clipă mi-am dat seama că văd cu ochiul care fusese bolnav. De aceea nu a mai fost nevoie de intervenția medicilor. Am fost internată în spitalul amintit mai sus, între 4-11 februarie 2002. Numărul fișei mele medicale este 31171. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru mila Sa ce a făcut-o cu mine și lui Batiușca Paisie pentru ajutorul său.”

Viata cuviosului Paisie Aghioritul