CUM VREA GUVERNUL SĂ NE BAGE MINȚILE ÎN CAP

Chevron nu se retrage din România, dar vrea comunităţi deschise la explicaţii şi cooperante. Aflat la Washington, premierul Victor Ponta le-a dat asigurări investitorilor americani din domeniul energiei că guvernul său „este decis să continue explorarea gazelor de şist”, iar cei care se opun vor rămâne, în final, „o minoritate radicală”, care nu va putea impune majorităţii renunţarea la un proiect strategic. 

 Aşadar, şi-a luat, implicit, angajamentul că va convinge populaţia că exploatarea gazelor de şist „este bună pentru România”, ca şi extracţia aurului la Roşia Montană.
 Cum va reuşi acest lucru, când, de aproape două luni, protestele împotriva mineritului cu cianuri se ţin lanţ, iar tentativa Chevron de a fora după gaze de şist la Pungeşti, Vaslui, a dus la revolta locuitorilor şi la manifestaţii împotriva fracturării hidraulice? Ei bine, campania este în plină desfăşurare, dar, eufemistic vorbind, ea nu se bazează pe cele mai cinstite metode. Iată un scurt rezumat.

 1. Propagarea, prin repetiţie, a ideii false că populaţia trebuie să aleagă între progres şi stagnare („Vreţi să ne dezvoltăm ca toate celelalte ţări sau vrem să trăim într-un vis al anilor ’80, că nu o să mai avem nici maşini, exploatări de petrol?” - Victor Ponta, zilele trecute la Braşov). Exploatarea resurselor subsolului, chiar şi cu riscuri majore pentru mediu şi viaţa oamenilor, ar însemna bogăţie, progres pe toate planurile, pe când păstrarea lor ar însemna menţinerea în sărăcie, chiar regres. În realitate, nu se ştie la cât se ridică rezervele de gaze, sunt numai estimări, pasibile de revizuiri în minus, ca în Polonia, iar bogăţia – dacă va fi – se va simţi peste cel puţin 5 ani şi doar într-o măsură infimă va ajunge la oameni.

 2. Proclamarea independenţei energetice drept obiectiv absolut, în cazul gazelor de şist, şi cultivarea mitului că România îşi exploatează direct resursele („De ce să nu le producem noi” – V. Ponta), deşi statul primeşte doar o cotă parte (redevenţe) din resursele pe care le-a cesionat unor companii străine. Subiectul redevenţelor care, situându-se între 3 şi 13, la sută, sunt printre cele mai mici din lume este sistematic ocolit de guvernanţi, ei uitând, de asemenea, să vorbească despre efectul liberalizării preţului la gaze, în viitorul apropiat.

 3. Practicarea dezinformării prin omisiune. Toţi oficialii, în frunte cu preşedintele Băsescu şi premierul Ponta, vorbesc despre beneficiile extragerii gazelor de şist prin fracturare hidraulică şi ale mineritului cu cianuri, dar ignoră sau minimalizează pericolele, ca şi cum am avea de-a face cu o industrie curată. Dacă, pe tema Roşia Montană, dezbaterea publică s-a produs la presiunea străzii, ieşind la iveală rapoarte geologice trucate care pun în pericol siguranţa locuitorilor din zonă şi a mediului, în cazul gazelor de şist o asemenea dezbatere nu a avut loc. Mai mult, avizele de explorare au fost date în absenţa studiilor de impact, pe care legislaţia noastră nu le prevede. O lacună ce avantajează  companiile şi guvernul, fiindcă, astfel, pot susţine la unison că oamenii nu au de ce să se teamă. De asemenea, nicăieri nu sunt prevăzute despăgubiri care să fie acordate direct persoanelor afectate, în cazul unui accident ecologic.

4. Discreditarea protestatarilor, prin etichetarea lor de către guvernanţi, sub bagheta premierului, drept „extremişti”, „anarhişti”, „legionari” „violenţi”. În acest fel, se urmăreşte izolarea opozanţilor din stradă de masa suţinătorilor lor tăcuţi, care ar trebui să-şi piardă încrederea în ei şi să le respingă idealurile ca fiind denaturate. „Extremiştii violenţi” de la Câmpeni, împotriva cărora tuna şi fulgera, duminică, premierul, au cântat însă şi s-au rugat pentru salvarea Roşiei Montana, demonstrând că agresivitatea stă în tabăra cealaltă.

 5. Intimidarea manifestanţilor prin îndemnurile insistente ale premierului şi ministrului de Interne adresate forţelor de ordine, să intervină „dur”, dacă se încalcă legea şi prin trimiterea unui mare număr de jandami împotriva comunităţilor rurale revoltate. Guvernul vrea să spulbere incomodele demonstraţii de la Bucureşti, organizate pe Facebook, ministrul Stroe ordonând: „Protestele ilegale să înceteze!”
  
6. Comandarea unor sondaje de opinie care arată că majoritatea populaţiei este de acord cu proiectul Roşia Montană (în curând, şi cu exploatarea gazelor de şist) şi că Victor Ponta este lider la încrederea românilor. Guvernul ar avea, astfel, legitimatatea să ia ce măsuri doreşte.

  7. Scoaterea la înaintare a unei armate de politicieni şi „analişti” care să susţină proiectelor guvernului, precum şi demiterea oficialilor care îndrăznesc să se pronunţe împotriva acestora, precum directorul Institutului Geologic Român, Ştefan Marincea.

Cu astfel de practici, mai enervante chiar decât propaganda Gold Corporation, este puţin probabil ca Executivul să obţină sprijinul populaţiei. Chevron a înţeles mai bine decât guvernanţii că are nevoie de un „contract” social cu comunităţile locale pentru a porni activitatea. Dl. Ponta crede că rezolvă altfel: le scoate gazele de şist din cap cu forţa.


RODICA CIOBANU (GÂNDUL )