Ceea ce se întâmplă zilele acestea în economia românească este nici mai mult, nici mai puţin, decât terorism economic. Un genocid fiscal pe care guvernul, prin ministerul finanţelor, prin fisc, l-a declanşat la adresa economiei private româneşti.
Dacă sunteţi antreprenor, angajat la un antreprenor, ori pur şi simplu vă pasă de ce se întâmplă alături de dumneavoastră ştiţi despre ce vorbesc. Fiscul românesc s-a apucat de adunat birurile. Nimeni nu este scutit de prezumţia de vinovăţie. Sutele de mii de firme mici şi mijlocii din România sunt acoperiri pentru nişte infractori, evazionişti de ultimă speţă, al căror scop unic este să dea peste cap cifrele agreate, la o cafea în Palatul Victoria, de alde Voinea, Chiţoiu şi Ponta. Zeci de mii de companii româneşti au primit zilele trecute, prin intermediul unei depeşe ANAF, un ultimatum categoric: „Banul sau viaţa!”.
Caz real. Un cunoscut, negru de supărare, răspunde ieri la telefon: „Doamnă, astăzi sunteţi al patrulea telefon pe care-l primesc de la Administraţia financiară. După al doilea, deja mi se poprise contul. Vă rog frumos, mă autodenunţ: sunt evazionist. Veniţi vă rog să vă preadau firma, cu tot cu cei 50 de angajaţi care sunt acum la uşa mea aşteptând salariile pe care tocmai mi le-aţi confiscat din cont. Nu-mi mai trebuie nimic, luaţi totul”.Omul sunase ore în şir la clienţi încercând să încaseze ceva din facturile restante primind acelaşi răspuns:
„Prietene, am 56 de lei în cont. Tocmai m-a vizitat ANAF-ul. Mai ai răbdare câteva săptămâni”. Precum o neuro-toxină injectată direct în coloana vertebrală, ucazul dat de la Palatul Victoria zilele trecute paralizează, de la oră la oră, o economie aflată în colaps. Nimeni nu plăteşte nimic de frica fiscului. Nu sunt bani de salarii, de furnizori, de utilităţi. Stop joc!
Una peste alta, la sute de mii de români, persoane fizice, au apărut la uşă portăreii. Amenzi de circulaţie, impozite pe nu mai ştiu ce, penalităţi la penalităţi. Orice creiţar datorat statului este infracţiune, cauză penală. Tremură babele după sobe, cu găinile strânse la piept, mai ceva ca pe vremea regalităţii când venea fiscul şi smulgea carpetele de pe pereţi după vreo partidă de poker nefericită a Domniei sale Carol al II-lea.
Filmul în care joacă antreprenorii români pare montat de un regizor retardat. Pe de o parte, oficial, avem creştere economică, businessul duduie. Domnul ministru Voinea vorbea de un deficit bugetar la nouă luni de 1,27%, de o creştere economică pentru 2013 de 2,2% şi de nu ştiu ce diferenţă minoră între încasările şi cheltuielile la buget. Premierul Ponta anunţă măriri de salarii şi, imediat, îl ameninţă pe şeful ANAF că dacă nu aduce o grămadă de miliarde la buget zilele următoare îşi pierde funcţia. Plus că apar din neant idei de impozite şi accize noi, majorări ale fiscalităţii şi alţi monştri de tipul acesta.
În acelaşi timp, sute de mii de români angajaţi la privat nu-şi vor primi salariile luna asta pentru că patronii lor n-au cum să-i plătească pe motiv că n-au bani în conturile golite de fisc. Nu există nicio logică în povestea asta.
Explicaţia mea este următoarea. Este pentru prima oară în istoria postdecembristă a României când economia ţării este condusă de un analist economic, de un inspector de fisc de carieră şi de un procuror. Mai exact, de un „de ce ne fură”, de un „cum ne fură” şi de un „cine ne fură”. Aproape că nu merită începută discuţia despre rolul statului în economie, contribuabili oneşti, criză, termene de plată reale de 120 de zile sau mai mult.
Singura speranţă este că la vârf au ajuns date trunchiate, că guvernanţii tobă de teorie s-au desprins puţin de realitate. Presupun că premierul Ponta a angajat nişte cheltuieli şi nişte promisiuni bugetare pe nişte cifre şi grafice prezentate de domnii Voinea şi Chiţoiu. La data x, să zicem, statul avea de încasat de la contribuabili y miliarde de euro. Bani electronici evident, pentru că atunci când au venit plăţile guvernanţii s-au trezit că de fapt cifrele de pe hârtie nu se regăsesc în cashul din trezorerie.
Fără să-şi dea seama că aceasta este de fapt realitatea factuală a economiei româneşti, secătuită şi alienată după 5 ani de criză, domnul Ponta a înţeles din reflex că şmecheraşii aştia de antreprenori vor să înşele statul şi nu vor să plătească. Şi, fără prea mult discernământ, a pornit Jihadul asupra economiei, cu consecinţe pe care niciuna din cărţile citite de domnul ministru al bugetului Liviu Voinea nu le poate anticipa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu