SFÂNTUL NECTARIE-MINUNI CONTEMPORANE

În fiecare an, pe 9 noiembrie, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Nectarie Taumaturgul. Acest sfânt s-a născut la 1 octombrie 1846, în Silivria, un orășel situat în provincia Tracia din nordul Greciei. La botez a primit numele de Anastasie.

 La vârsta de 14 ani se îndreaptă către Constantinopol, dornic să-și continue studiile. În anul 1866, ajunge în insula Chios, unde lucrează ca pedagog și dascăl. La 27 de ani, devine monah la Mănăstirea Nea Moni, primind numele de Lazăr. După un an de zile este hirotonit diacon, primind numele Nectarie.

După ce a absolvit cursurile Facultății de Teologie din Atena, în anul 1885, pleacă în Egipt. Aici va sluji la Biserica "Sfântul Nicolae“, din Cairo. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie îl hirotonește mitropolit onorific de Pentapolis.

   EXILAT ÎN GRECIA

 

Din cauza unor slujitori ai Bisericii din Alexandria, care l-au acuzat pe Nectarie că ar vrea să ia locul patriarhului, este trimis în anul 1890 în Grecia. Patriarhul Sofronie va da o ordonanță, prin care îi va retrage cinstea arhierească. În Grecia, va ajunge director al Seminarului Teologic Ortodox Rizarios.

Renunță la funcția de conducător al Seminarului Teologic și întemeiază Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina, unde rămâne până la sfârșitul vieții. Trece la cele veșnice la 8 noiembrie 1920, după ce a îndurat timp de un an și jumătate chinurile cancerului. Deși moare din cauza cancerului, el este grabnic vindecător de cancer și de alte boli grave.

Printr-o întâmplare minunată, trupul său este descoperit neputrezit și izvorând mir. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaște au fost scoase din morrmânt și așezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvântare. Canonizarea sa a avut loc în 1961, cu zi de prăznuire pe 9 noiembrie.

        

 MOAȘTELE SFÂNTULUI NECTARIE ÎN ROMÂNIA

Creștinii se pot închina moaștelor Sfântului Nectarie la Mănăstirea Radu Vodă din București (părticele din moaștele sale sunt prezente aici din anul 2002), la Biserica "Sfântul Nectarie“ din cartierul Alexandru cel Bun, din Iasi (în anul 2006, la hramul Cuvioasei Parascheva din Iasi, Înalt Preasfințitul Efrem, Mitropolit de Ydra, Spetses și Eghina, a dăruit pe 15 octombrie, o părticică din moaștele sfântului acestei biserici) și la paraclisul Mănăstirii "Maica Domnului - Bucuria neașteptată“ din Mănăstirea rupestră Șinca Veche, județul Brașov (moaștele au fost dăruite de Mănăstirea Grigoriu din Sfantul Munte Athos).

MINUNI CONTEMPORANE ALE SFÂNTULUI NECTARIE

 

Maicile de la Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina, venind la spital să ia trupul Sfântului Nectarie, au scos vesta de pe trupul acestuia și au așezat-o întâmplător pe patul vecin, unde era prezent un paralitic. Spre mirarea tuturor, paraliticul s-a ridicat din pat și a început să meargă.

Părintele protosinghel Matei Bilaucă, stareț al mănăstirii din Șinca Veche, povestește: "A venit la noi o bătrânica din Brașov cu niște hăinuțe de-ale nepoțelului ei și ne-a rugat să îl pomenim pe băiețel ca are o tumoare la cap și a doua zi trebuia să fie operat la Spitalul Fundeni. I-am miruit hăinuțele cu ulei de la candela de lângă moaștele Sfântului Nectarie și am îndemnat-o să aibă nădejde la Sfântul. A doua duminică a venit să-mi spună că în ziua când trebuia operat băiețelul, doctorii au constatat la tomograf că tumoarea nu mai exista“.

 

 „Sfântul mi-a dat lecții de iubire”

Pe Sfântul Nectarie l-am întâlnit cu un an în urmă, când am ajuns la Mănăstirea Radu Vodă. Credeam în Dumnezeu asa cum „credeam eu ca trebuie și că e corect”, credeam că putem avea o legătură de la distanță și, mai ales, că noi suntem cei care stabilim limitele, când și cum să vorbim cu Dumnezeu.

 Minunea s-a produs când, în luna mai, am ajuns la mănăstire pentru că era ceva care mă nelinistea mult și am venit la mănăstire trei zile la rând, am plâns și vorbeam cu sfântul stând pe un scaun din biserică. Am plâns trei zile și am venit zilnic la biserică, căci doar aici puteam să-mi mai alin durerea. Speram să mă audă și să îmi dea soluția, și a făcut-o: m-a trimis să vorbesc cu preotul Onufrie. 

Preotul Onufrie nu mi-a dat niciunul dintre răspunsurile posibile pe care eu le așteptam, ci doar mi-a spus să vin la spovedanie. Am revenit la prima spovedanie „ca la carte” din viata mea. Am vorbit cu preotul aproape o oră, am plâns și mai tare pentru că greșisem mult, poate că nu am acceptat de la început că greșelile erau grave, însa lacrimile și durerea îmi ieșeau în valuri. După aceasta spovedanie, da, lucrurile s-au schimbat miraculos și, mai mult decât atât, și persoana de lângă mine a făcut același salt la 180°.

 Miracolul s-a produs atunci când sfântul mi-a dat lecții de iubire și astfel lucrurile care înainte erau imposibile (precum postul și dorința de a-l face fericit pe celalalt înainte de a ma gândi întâi la mine) acum au devenit mai mult decât normalitate și dorința de a le face, iar nu datorie. Sfântul m-a învațat sa îl iubesc pe dușmanul meu, m-a învățat să îi dau dublu decât mi-a luat, și simt bucurie când fac acest lucru, m-a învățat să nu mă simt proastă sau să nu îmi pese dacă un gest al meu e interpretat ca unul fără judecată, dacă este nevoie să iert pe cineva.

(Gabriela)

 „Sfântul Nectarie a făcut minuni cu fetele mele”

Fata din Canada avea probleme în găsirea unui serviciu aproape de casă, corespunzator pregatirii ei și mai bine remunerat. Am citit în Formula AS că Sfântul Nectarie a rezolvat o problemă asemănătoare unei românce din America, după ce ea a citit Acatistul Sfântului Nectarie timp de 40 de zile. Exact așa i s-a întâmplat fetei mele: în a 40-a zi de citit Acatistul Sfântului Nectarie avea aprobarea pentru noul loc de muncă, care îndeplinea toate dorințele ei.

Fata din România a fost ajutata de Sfântul Nectarie într-o problema de sănătate. Ea trebuia sa facă, la Spitalul Fundeni, o spargere cu laser a pietrelor de la rinichi. La spital a fost singură. Fostul ei soț a dus-o numai acolo. Pe mine nu avrut sa ma ia. Deci era singură în această încercare. 

Eu m-am dus la Mănăstirea Radu Vodă și m-am rugat Sfântului Nectarie, în timp ce ea era la spital. Și iată cum a ajutat-o Sfântul Nectarie: în aceeași situație cu a ei, mai era acolo o doamnă împreună cu soțul. Acești oameni au ajutat-o moral și fizic, de parcă o cunoșteau de când lumea și parcă veniseră pentru a fi alături de ea în această încercare. 

Asa mi-a spus ea: „Mamă, parcă tu ai trimis acești oameni, ca sa nu fiu singură”. Era Sfântul Nectarie cel care îi trimisese. Cred în Sfântul Nectarie si ma rog lui. Bun este Dumnezeu si minunate sunt lucrurile Lui prin sfinții Săi. Slavit sa fieDomnul întru Sfinții Săi!

(Mihaela Steliana, Bucuresti)

 „Părintele întâlnit de mine”

În urmă cu opt-noua ani și înainte de pensionare cu vreo doi ani, mi s-a întâmplat mie, nevrednicei, un fapt cu totul deosebit, pe care nu l-am mărturisit nimănui.

Citind și recitind Minunile Sfântului Ierarh Nectarie, m-am simțit vinovată că nu l-am relatat, căci îmi propusesem în gândul meu să fac asta. Pornesc acum la îndeplinirea acestui gând, cu toate că s-a scurs atât de mult timp de atunci.

Într-o zi, a venit la noi, la serviciu, soția directorului nostru, povestindu-ne despre bucuria de a pleca într-o excursie în Grecia, în timpul căreia avea fericita ocazie să mearga la Mănăstirea Sfânta Treime din Eghina. 

Eram oarecum „în temă” cu viața și minunile Sfântului Nectarie, căci citisem și recitisem de mai multe ori cartea despre dânsul, carte pe care o purtam cu mine la serviciu, chiar o țineam pe birou, aceasta fiind o carte cu coperti rosii, din primele editii în limba română,cu Sfântul Nectarie pe coperta 1 si cu mai multe fotografii alb-negru ale sfântului din vremea vieții si cu activitatile sale ca profesor la seminar.

Doamna respectivă s-a oferit să ne ducă la mănăstire câte un acatist sau pomelnic, iar la întoarcere ne-a adus binecuvântări și amintiri (ulei sfintit, o ilustrată cu mănăstirea și cu Sfântul Ierarh Nectarie, tamâie).

Am pregătit niște bani, dar, pentru a-i schimba în valută, am plecat imediat să fac această operatiune la o casă de schimb din apropiere, traversând Bulevardul Magheru, nu pe la intersectia cu stopurile, ci direct prin mijlocul străzii, „pe scurtătură”, locul fiind în prelungirea străduței din Amzei, unde lucram.

 Când eram pe la jumătatea bulevardului, mi-a apărut în față un părinte îmbracat în rasă neagră,preoțească, cu medalion la gât, pe care,văzându-l, l-am salutat, spunându-i: „Sărut-mâna, părinte”.

Am mers câțiva pasi mai departe, dar, nedumerită că nu mi-a răspuns, am întors capul, căci trecuse de mine, și în acel moment am auzit răspunsul: „Evloghia” sau asa ceva, căci nu știam ce poate să însemne, aflând mult mai târziu că înseamna „Binecuvântare”. Trebuie să specific că, în acel moment, pe bulevard era o liniște și o pace, atât pe stradă, cât și în aer,o bucurie, parcă toate grijile dispăruseră,parcă totul se derula cu încetinitorul.

Uimirea mea a fost și mai mare când,uitându-mă înapoi, nu am vazut niciun părinte, ci doar niște muncitori care încercau să treacă și ei strada și care se uitau la mine mirați că vorbesc singură, căci sunt convinsă că m-au auzit când l-am salutat cu glas destul de tare pe părinte.

Am rezolvat problema cu banii, și, când m-am întors de la birou, având cartea despre Sfântul Nectarie, mi-a venit gândul să mă uit la poze, și, fără să știu ce caut, am descoperit că părintele întâlnit de mine este identic cu cel dintr-o fotografie alb-negru. 

Emoția a fost și mai mare când am descoperit aceasta, citisem despre binecuvântările sfântului și nu-mi venea să cred că mi s-a întâmplat mie aceasta minune. Și de ce mie? Acest fapt m-a pus pe gânduri si mi-am dat seama că mă încercase un regret că nu merg și eu în pelerinaj la sfântul „acasă”. Nu după mult timp, am aflat că la Sfânta Mănăstire Radu Voda venise în dar chiar Sfântul Nectarie, prin sfintele sale moaște.

Deci, aflând acestea, am mers la Sfântul Nectarie, pentru a-i mulțumi pentru„dar”, pentru binecuvântare și pentru a mă închina și mulțumi pentru darurile sale, căci mult ajutor primim prin mijlocirea sa, pentru iertarea păcatelor și pentru sănătatea noastră.

În continuare, vă relatez o altă întâmplare care s-a petrecut în familia noastră acum câteva săptămâni. Un nepot de-al meu, student și bolnav de schizofrenie, a plecat de acasă și nu s-a mai întors, cum a făcut și în alte dăți. De data aceasta, a fost anunțată politia, și a fost căutat insistent.

Auzind acestea, am alergat la Sfântul Nectarie pentru ajutor, căci ne așteptam la ce e mai rău, asa că m-am apucat cu nădejde să citesc de câteva ori pe zi acatistul sfântului, rugându-l să-l găsească și să-l aducă viu acasă. Tot timpul așteptam telefonul cu vestea cea bună, dar a durat circa doua-trei zile până l-au găsit.

Tatăl a fost chemat să-l recupereze și nu mi-a dat telefon în acea dimineață când l-a adus acasă. Fiind foarte îngrijorată, eu am continuat și cu mai mare stăruință să-l rog pe Sfântul Nectarie să ne ajute.

După ce am terminat de citit acatistul sfântului de trei ori, am primit telefon că l-au găsit și l-au adus acasă cu câteva ore înainte. De bucurie și de emoție pentru ajutorul primit, mi-au dat lacrimile și i-am mulțumit Sfântului Nectarie pentru ajutorul grabnic pe care ni l-a dat noua tuturor și mai cu seama nepotului meu.

(Rodica Ionescu, Bucuresti)

Sfântul Nectarie este grabnic vindecător de cancer și de alte boli grave. Sunt nenumărate mărturii ale celor ce au fost vindecați de diferite boli prin ajutorul primit de la Sfântul Nectarie. Aceste minuni sunt consemnate în mai multe volume despre viața Sfântului Nectarie.

 

 

SFÂNTUL NECTARIE-NOI MINUNI LA MĂNĂSTIREA RADU VODĂ